- La la la la

Uite care e faza, am avut și pierderile și câștiguri. Dar acele pierderi chiar nu doresc să le pun așa de tare în față și să fac o dramă. Dar însă nu pot spune că nu am fost afectată sau că nu mi-a părut rău cumva că le-am pierdut deoarece tot ce am făcut nu am făcut pentru competiție, concurență sau de dragul de a fii doar un moft sau să arăt că uite ce pot face eu și altul nu. Niciodată nu am fost așa. Asta pot garanta că eu nu am fost așa. Într-adevăr mi-am dorit să pot face inele lucruri dar să le reușesc doar pentru a-mi demonstra mie ca pot, nu a altcuiva. În privința asta îmi pare rău. Că tot ce am clădit am avut de pierdut unele experiențe pe care nu am apucat să le salvez sau măcar să le pot îndrepta. Pur și simplu le-am pierdut și atât. Dar asta nu înseamnă că acuma trebuie să stau să mă gândesc gen ( cum ar fii fost) pentru că e și vina mea că nu mi-am dat seama de unele lucruri pe moment. Dar că să încep ceva din nou niciodată nu mi-a fost frică sau de a-mi fii nu știu să o numească teamă? Nu știu dacă ăsta e cuvântul potrivit. Pentru că eu știu că pot să o iau de la capăt și să tot fac. Și da , chiar dacă știu că pierd experiență în acel moment și poate nu o să am acele momente din anul respectiv sau din anii respectivi... Care nu că am vrut eu să le pierd ci circumstanțele. Dar pe bune, asta nu înseamnă că nu pot să fac ceea ce îmi place încontinuare, sau să-mi urmez țelul, visele, planurile etc. Dar ce îmi dă Dumnezeu așa e bine. Că până la urmă important este să fiu sănătoasă, fericită, liniștită, plină de pace, iubire și de iertare. Dacă e să-mi pară rău pentru ceva, este că trebuia să să-mi dau seama de asta de cu mai mult timp în urmă. Să exersez cu mine este cea mai mare realizare. Pentru că întotdeauna știu că am ce învăța din greșelile mele, din eusarile mele, din viața de zi cu zi practic. Viața este întotdeauna cea mai bună școală, cea mai bună diplomă, cea mai bună lecție, cea mai bună învățătoare. Pentru că înveți. Iar cea mai bună luptă e cu tine, nu este cu nimeni altcineva. Nu altcineva îți pune piedici, ci tu însuți. Deci asta așa ca să știți că înșivă sunteți propia luptă din a eșua dau a câștiga ceva. Nimeni nu este vinovat pentru pierderilor tale ci tu însuți. Iar în văzul ăsta mă declar VINOVATĂ.
Dar a fost perioade în care pur și simplu voiam doar să iau pauză, să numai fac nimic, etc. Dar întotdeauna mulțumită că sunt aici, în viață, sănătoasă pe propriile mele picioare, întreagă și nevătămată.
Ideea e că chiar e bine să îți vezi propriile greșelile și să lași de la tine chiar dacă nu tu începi și dai startul unui lucru.
Chiar și când mă argumenteze cu unii, niciodată nu am pus și nici nu o să pun la suflet. Întotdeauna e loc de mai bine și ce am de spus o spun pe loc și gata.
Dar nu rămân blocată în trecut cu așa ceva. Nu e tino pentru lucruri ce nu mă pun în valoare. Nube TIMP pentru așa ceva.
Eu cam dată o să mă opresc aici. Dacă mai am ceva să spun o să spun .